ACADEMIA BANILOR 

 

Afaceri în afara ţării – O businesswoman în China

 

Oportunităţile Asiei au însemnat întotdeauna pentru mine un fel de „next challenge” pe lista de priorităţi. Contactul cu aceste pieţe imense, noutatea abordărilor din zona de business şi de negociere într-un spaţiu necunoscut m-au atras, dar mi-au creat şi o oarecare nelinişte, în acelaşi timp… totuşi, oportunităţile mi-au bătut la uşă şi m-au împins să merg mai departe şi să dezvălui secretul afacerilor cu China.

 

Provocarea agendei de 10 zile

Ideea unei delegaţii de investiţii în China a apărut în urmă cu câteva luni, când au apărut roadele discuţiilor pe marginea unor posibile colaborări.

Diferit de ceea ce se întâmplă în mod obişnuit în astfel de situaţii, de această dată, procesul de identificare a oportunităţilor pe care doream să le explorez a fost mult mai complex, cu accent pe provocările cărora urma să le fac faţă. Odată stabilită lista scurtă de companii care urmau să fie incluse în această delegaţie, mi-am dat seama, brusc, de faptul că două zile vor fi alocate zborurilor… ca să nu mai spunem că, în unele cazuri, distanţa pe care trebuie să o parcurgi este atât de mare încât eşti nevoit să renunţi.

 

Călătoriile de afaceri care pentru mine durau, de obicei, 3-4 zile se transformau dintr-o dată în unele de 14-20 de zile (de departe, prea lungi pentru mine). Chiar şi aşa, tot nu aş fi putut acoperi tot ceea ce mi-aş fi propus. Am văzut, de asemenea, că urma să am foarte mult timp mort, în intervalele în care urma să călătoresc dintr-un loc în altul cu zboruri locale, trenuri etc., precum şi un weekend deloc util în mijlocul acestei perioade, iar peste toate planau întrebări de genul: O să fac faţă? Oare vorbesc engleza? Ce voi mânca? Cum vom comunica? Preocupări pe care nu le-am avut în călătoriile în Suedia, Olanda sau în orice altă ţară occidentală.

 

Decizia a fost însă luată, o să merg în China! După o serie de întâlniri preliminare în Bucureşti cu o serie de companii chineze, m-am hotărât să onorez faptul că voi fi oaspetele lor prin realizarea de cărţi de vizită în limba chineză. Urmând obiceiul schimbului de cadouri, am pregătit un dar simbolic (rezultatul a fost o plăsuţă cu delicatese „Made In Romania”). A urmat o vizită rapidă şi eficientă la ambasada Chinei pentru viza de business… şi iată-mă pregătită pentru o nouă aventură! Şi într-adevăr această călătorie a fost cu totul şi cu totul altfel decât oricare dintre călătoriile mele anterioare. Şi nu este vorba doar de durata călătoriei, distanţa parcursă ori companiile extraordinare pe care le-am întâlnit… ci de faptul că acolo am învăţat atât de multe într-un timp atât de scurt, ceea ce nu este uşor. China poate fi copleşitoare la început, însă odată ajuns acolo, nu mai există limite.

 

Bun-venit în China!

Ai un şoc încă de la aterizarea avionului – simţi că nu este locul tău acolo. Am experienţa de a mă simţi un străin (fiind un expat israelian în România), dar în China m-am simţit efectiv ca un Alien… mirosuri diferite, voci neobişnuite, reglementări noi, verificarea de securitate, mase imense de oameni şi zgomote diverse, toate m-au prins oarecum pe nepregătite (după douăzeci de ore de zbor, plus escalele). Ştiam totuşi că prima mea însoţitoare urma să mă aştepte la aeroport, deci mă puteam bucura curând de plăcerea de a fi „pe mâini bune”.

 

Ospitalitatea chineză este de departe una remarcabilă. Gazdele nu au linişte până nu se asigură că te simţi confortabil şi că eşti fericit. În toate delegaţiile, gazda mea mi-a oferit o asistentă vorbitoare de limba engleză care m-a însoţit pe toată durata călătoriilor şi m-a ajutat cu tot ceea ce am avut nevoie, fiind şi translator. Este o metodă pe care o recomand pentru o primă vizită şi nici nu-mi pot imagina cum ai putea să te descurci altfel. Cu toate acestea, sunt câteva lucruri pe care este bine să le cunoaşteţi: nivelul englezei este unul de bază – a fost necesar să mă ajustez şi să ofer informaţii simple şi directe, astfel încât să obţin ceea ce-mi propusesem; în al doilea rând, asistenta nu-mi reprezintă interesele şi nu îmi ia partea – uneori, alege ce să spună şi ce nu, cum să reflecte mesajele mele şi ce părţi să-mi traducă din discuţia internă a conlocutorilor; având în vedere că delegaţia mea a acoperit 3 oraşe, nu ar fi avut rost să-mi aduc propriul translator pentru că fiecare oraş utilizează un alt dialect. Nu a trebuit decât să-mi adaptez ideea pe care urmăream să o transmit şi să-mi maximizez instinctele de business pentru a-mi optimiza rezultatele vizitei.

 

Oraşul Hot pot-ului – Chongqing

Prima oprire a fost Chongqing – la 3 ore de zbor din Shanghai –, care are 34 de milioane de cetăţeni (!) şi care am crezut că este mai slab dezvoltat… m-am înşelat, pentru că am aflat cât de multe poţi învăţa de la acest oraş. Este curat, organizat, plin de maşini noi, de centre comerciale, clădiri de birouri zgârie nori cu design modern, hoteluri frumoase.

 

Chinezii pot fi (şi chiar sunt) foarte mândri de oraşele lor frumoase şi de infrastructura avansată. Chiar şi un oraş precum Chongqing are poduri şi şosele cu tehnologie avansată, şcoli frumoase, şi n-am putut să nu mă gândesc cât de diferite sunt de cele de la noi. Traiul alături de un număr mare de oameni implică ordine şi disciplină, astfel că vezi la tot pasul reguli peste reguli – de tipul „oprirea interzisă, conduceţi cu atenţie… mulţi de „nu”. Pe timpul lungilor ore de întâlniri şi al călătoriilor cu asistenta mea, am învăţat cât şi asemănătoare sunt regulile noastre – vieţile noastre; de exemplu, sistemul lor de securitate socială şi cel de sănătate, amenzile şi punctele pe care le iau şoferii, faptul că un cuplu de tineri trebuie să muncească foarte mult pentru a-şi cumpăra un apartament şi multe altele.

 

Cu toate acestea, în unele privinţe, chinezii sunt mult mai stresaţi – în principal din cauză că depun un efort foarte mare să atingă excelenţa în pregătirea academică (sperând că astfel vor avea salarii mai mari) şi îşi canalizează energia şi timpul în muncă. Sunt dedicaţi complet locului de muncă, lucrează multe ore pe zi, au doar câteva sărbători sau zile libere şi le este greu să separe viaţa personală de locul de muncă. Expresia lor facială reflectă gradul lor de stres şi teama de nu greşi, care nu are la bază frica, ci aşteptările înalte şi competiţia puternică de la locul de muncă. Pe de altă parte, sunt mulţumiţi de serviciile publice pe care le primesc – străzile sunt curate, sistemul educaţional este foarte bun, sistemul de sănătate este acoperitor, în opinia lor, şi toată lumea are un loc de muncă (cu salarii mai mari decât în România!) Oamenii de acolo sunt pur şi simplu fericiţi. Cum pot fi fericiţi când au reguli atât de stricte? Mi-a fost mai greu să înţeleg la început, după atâţia ani de propagandă despre China. Însă odată ajunsă acolo, lucrând îndeaproape cu potenţiali parteneri, întâlnindu-mă cu instituţii financiare şi bucurându-mă de viaţa de noapte, mi-am dat imediat seama că oamenii trăiesc bine, chiar mai bine decât occidentalii, în multe privinţe.

 

Întâlnirea de business

Întâlnirile au reprezentat elementele cheie ale vizitei mele şi de aceea simt că este util să menţionez câteva elemente interesante ale contextului în care s-au desfăşurat, accentuând  unicitatea culturii de business chineze.

 

În multe lifturi din clădirile de birouri există un covor al zilei, cu numele zilei curente. Mi s-a părut haios şi util în acelaşi timp. Când am întrebat care este rostul acestui lucru, asistenta mea mi-a spus: „pentru a şti în ce zi suntem astfel încât să ne pregătim ca atare”. Ce modalitate inteligentă şi simplă de a-ţi începe ziua?!

 

În China, oferirea cărţilor de vizită este ceva special – trebuie să respecţi cartea de vizită aşa cum respecţi persona căreia i-o dai, deci ţine-o cu ambele mâini. Nu-ţi poţi lua notiţe pe cartea de vizită pe care o primeşti. Am fost foarte încântată de cartea mea de vizită în chineză, pentru că toată lumea încerca să-mi pronunţe numele şi se arăta foarte satisfăcută de reuşită.

 

Una dintre provocările principale pe parcursul întâlnirilor a fost, bineînţeles, comunicarea, dar mai mult decât atât, faptul că traducerea este foarte lentă, durează de două ori mai mult decât întâlnirea (trebuie tradusă fiecare frază); trebuie să rămâi foarte concentrat pe ordinea mesajelor şi nu ştii dacă translatorul a făcut vreo greşeală de orice fel. În final, o întâlnire care era planificată să dureze 1-2 ore devine una de 3-4 ore… ceea ce influenţează eficienţa programului stabilit, ducând la o goană între întâlniri, cu pauze foarte scurte sau inexistente. Adăugaţi aglomeraţia de pe străzi, faptul că mall-urile şi restaurantele sunt tot timpul pline şi aveţi imaginea unui final de zi în care nu ai ajuns decât la jumătate dintre întâlnirile planificate şi mai eşti şi flămând. Traiul într-un oraş aglomerat necesită o planificare mai bună şi mai mult timp, pe care nu-l avem, deci eşti nevoit să reduci timpul liber la zero. Pe parcursul întâlnirilor două femei tinere au fost desemnate să toarne constant cafea şi ceai; au stat permanent în cameră, întreaga zi, şi singura lor activitate a fost aceea de a ne oferi băuturile, de a ne face să ne simţim bine.

 

Deşi am fost prevenită că abordarea mea directă, „neoficială”, nu va avea succes în China, am hotărât să păstrez codul transparenţei totale, în speranţa că voi influenţa cealaltă parte să se deschidă şi să intre într-o discuţie pe măsură. Ca urmare, sunt mândră să spun că toate companiile pe care le-am întâlnit au observat şi au apreciat acest cod! Toţi mi-au mulţumit pentru păstrarea transparenţei pe parcursul discuţiilor şi nu pot decât să sper că şi ei au acţionat în acelaşi mod (voi afla în a doua etapă de investigaţii).

 

O cină chineză – o să supravieţuiesc?

În fiecare seară, după o zi lungă de discuţii şi negocieri, am fost invitată la o cină specială. Fiind o persoană căreia îi place mâncarea tradiţională (seara încheiată de obicei cu o salată grecească şi piept de pui), recunosc faptul că acesta este lucru care îmi dădea cei mulţi fiori la gândul acestei călătorii. Cum voi găsi echilibrul în ceea ce priveşte alimentaţia, fără a-mi insulta gazdele? În acelaşi timp nu puteam risca să am probleme cu stomacul, dat fiind programul atât de încărcat, astfel că am decis să devin vegetariană pe durata acestei vizite.

 

Cina cu asistenta mea a fost una dintre cele mai frumoase experienţe din viaţa mea. Gazdele mele au fost, desigur, dezamăgite de faptul că nu am putut mânca din fiecare preparat din selecţia generoasă comandată special pentru mine (care includea tot felul de cărnuri exotice), dar au fost foarte amabili şi înţelegători, încurajându-mă să încerc numai ceea ce doresc. În China, conceptul de cină de afaceri este unic, cinele având loc în restaurante sau hoteluri, dar în încăperi private. Toate au spaţiul împărţit în camere mari de întâlniri, private, cu o singură uşă şi complet utilate, având inclusiv un ospătar privat. Nu mă pot opri să nu mă gândesc la principala diferenţă faţă de cinele de afaceri din România – când mergi la un restaurant, întâlneşti alţi oameni, însă în China nu se întâmplă aşa, acesta fiind un prilej de a te întâlni cu prietenii sau partenerii tăi şi doar cu ei. Nu vezi şi nu auzi pe nimeni altcineva dintre cei care se află în camerele alăturate. Gazda mea comandase înainte ca eu să intru în cameră, iar felurile de mâncare veneau unul după altul, aşezate pe un platou circular frumos decorat (cu flori sau peştişori de acvariu). Platoul se rotea şi puteai alege ceea ce îţi plăcea. Platourile de mâncare erau comune şi fiecare utiliza beţişoarele pentru a-şi lua o porţie şi tot aşa. Cina poate să ţină câteva ore, pentru că sunt multe preparate, din carne sau cu legume. Pe timpul cinei ospătarii toarnă ceai verde şi vin din nou şi din nou, pentru că, la câteva minute, ne opream pentru a „da noroc”.

Fiecare dintre participanţi se poate opri şi adresa un salut, iar eu am făcut la rândul meu acest lucru. Dacă doreşti să onorezi în mod special o urare, bei până la fund. Singura mea problemă a fost că am vrut să arăt recunoştinţa mea mai multor persoane şi totuşi să rămân concentrată… deci mi-am pus câte puţin de fiecare dată (cu toate că vinul era foarte bun!).

 

Chongqing este faimos pentru cina sa HOT POT, deci am fost invitată la o astfel de cină, unde fiecare primeşte un bol cu lichid fierbinte şi alege, dintr-o varietate generoasă ce vrea să includă. M-a surprins să văd că întreaga echipă a participat la acea cină, inclusiv cele două doamne responsabile cu ceaiul, de dimineaţă, precum şi şoferul; toţi au stat acolo, au băut vin şi au avut oportunitatea să dea noroc cu ceilalţi, fără nicio barieră. Am observat dinamica specială dintre angajaţi, de la vicepreşedintele companiei până la doamnele care oferă ceaiul. Acolo, la cină, erau egali, îşi spuneau glume, ca nişte vechi prieteni şi se distrau fără nicio limitare. Această cultură managerială a fost o adevărată sursă de inspiraţie. Dimineaţa, o lume întreagă stătea între aceşti oameni, dar la cină erau toţi egali. Este pur şi simplu admirabil. După cină am vorbit despre copiii noştri, am împărţit fotografii şi am băut, în ture, mult vin – n-am discutat despre business, ci doar ne-am felicitat pentru colaborările de succes şi am fost invitată să revin.

 

Aveam o imagine absolut superbă de la fereastră, în faţa operei, privind noul pod luminat de peste râu. Nu-mi iese din minte ideea că acesta este un loc special, China este un loc unde vechiul şi noul se îmbină paşnic. Sunt avansaţi din punct de vedere tehnologic şi axaţi pe bunăstare şi servicii pentru cetăţenii săi şi în acelaşi timp tradiţionali, ospitalieri şi ţin foarte mult la identitatea lor.

 

Secretul puterii femeilor

Ultima mea întâlnire în Chongqing s-a încheiat la ora 23. Zilele de întâlniri, vizitele şi negocierile ajunseseră la final. Mă simţeam epuizată, şi pentru că ştiam că urma să zbor spre Beijing pentru a începe o altă sesiune, cu alte companii, nu-mi doream decât să mă odihnesc. Cu câteva minute înainte de a-mi lua la revedere, asistentul vicepreşedintelui a venit cu o ofertă – mi-a spus că am muncit foarte mult şi că, înainte de a pleca, mi-a rezervat o şedinţă specială de masaj chinezesc la picioare. N-am putut să spun nu, bineînţeles! Ne-am îndreptat spre un salon special care oferă masaj 24 de ore din 24, şapte zile pe săptămână, şi astfel, în miezul nopţii, aveam parte de unul dintre cele mai bune masaje din viaţa mea… m-am bucurat să aflu că asistenta vicepreşedintelui primea şi ea o şedinţă de masaj!

 

Vizita mea la Chongqing se terminase, m-am îmbarcat pentru o nouă aventură, Beijing. Partea a doua – „Nihao Beijing” va fi publicată în ediţia din iunie.

 

Osnat Peled este Directorul Ge- neral şi fondator Mentor Finance – investiţii Private Equity. Mentor Finance este o companie de investiţii şi investitor strategic. Compania oferă investiţii de capital şi instrumente financiare unice pentru a obţine creşterea dorită şi a rezolva situaţii dificile, concentrându-se pe companii din toate părţile Europei. Mentor operează ca partener strategic de investiţii, asigurând investiţia necesară pentru companie, precum şi optimizarea structurii companiei pentru a maximiza strategia afacerii, procesul operaţional, opţiunile strategice, profitabilitatea şi durabilitatea financiară, care sunt elemente esenţiale pentru asigurarea creşterii. 

 

 

www.mentor-finance.com

​

​

Foto: Sebastian Moise  Make-up: Monica Panait    Şedinta foto a avut loc la Hotel Prince Park Residences Bucureşti   *Articol apărut în Business Woman Magazine, ediţia 70

​

​

S-ar putea sa fiti interesat sa cititi urmatoarele articole -

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​